Mormintele din Atuan

La ultima cotitura a coridorului, se opri. Apoi facu foarte lent ultimul pas si vazu.

Vazu ceea ce nu mai vazuse niciodata, desi traise o suta de vieti: marea pestera boltita de sub Lespezi, ce nu fusese sapata de mana omului, ci de puterile Pamantului. Era batuta in cristale si ornamente cu varfuri si filigrane de calcar alb, in care lucrasera apele subpamantene, inca din timpurile Eonilor. Era imensa, cu acoperisul si peretii stralucitori, scanteietoare, delicata, incalcita, un palat de diamante, o casa de ametist si cristal, de unde stravechiul intuneric fusese alungat cu glorie.